Finaluri

Doamna Oltea: Nu așa, măria ta! Scrie numele tău de domn întru veșnicie!
Ștefan (zâmbind amar): Bine, mamă! Mai scriu un rând! (Scrie.) Sunt un pumn de pământ. (Rar.) Am luptat, am iubit, am visat! Io Ștefan cel Mare și Sfânt! (Cade cortina.)
replicile de final din piesa de teatru Ștefan cel Viu, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vom dovedi, în fine, că aceeași primadonă, pe aceeași scenă, în fața aceluiași public, va cânta cu același succes pe Ernestina din Choufleuri, pe Valentina din Hughenoții, pe Eleonora din Trovatore, pe Margareta din Faust și pe Czipra din Zigeuner-Baron... Cu acestea cred că-l vom înfunda pe d-l dr. Kolberg. Să mai îndrăznească a vorbi neamțul de inferioritatea României în privința muzicii și instituțiilor de educație muzicală!
finalul de la Ofensă gravă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Gaetano Bresci a câștigat dreptul de a lipi, în memoria adâncei și nemăsuratei viitorimi, numele lui, ce părea osândit a se-ngropa cu omul, de numele augustei victime, într-o etern indisolubilă însoțire, pe o tristă pagină a istoriei nobilei Italii.
finalul de la La Monza de Ion Luca Caragiale (1900)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fortinbras: Patru dintre cei mai viteji căpitani să-l depună pe Hamlet, cu onoruri militare, pe catafalc; un mare rege ar fi fost, dacă-l lăsau. Pe tot ăst ultim drum, fanfare soldățești să-i cânte glorie. Scoateți trupurile; asemenea tablouri sângeroase sunt firești în bătălii, dar nu aici la castel. Plecați acum și pregătiți salvele de foc.
replica de final din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sergentul: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, niște case galbene-n curte, cu marchiză...
Domnul: A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi!... Întoarce, birjar!
replicile de final din Căldură mare de Ion Luca Caragiale (1899)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu crez că, în loc să ne învinuim și să regretăm că facem în toate și oriunde politică, din contră, ar trebui să ne pară bine și să ne aplaudăm că o putem face așa de bine oriunde și în toate. Ce folos ar fi, neputând face știință și artă, să stăm cu mânile-n sân fără să facem nimic. Încai să facem politică! Și, slavă Domnului, cred că nu o facem rău.
finalul de la Politică și cultură de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am un amic farmacist care, între hapuri și unguente, găsește timp să și rimeze și face și piese de teatru. Sunt foarte curios să văz pentru ce o să concureze; pentru văpseaua pe care o doresc eu, sau pentru piesa pe care o cere Teatrul Național? Dar cum e un băiat foarte activ, o să concureze poate pentru amândouă... Atât mai bine! De n-ar greși numai adresa: te pomenești că vine la mine cu cine știe ce tragedie lungă si la Teatru merge cu văpsea de păr internă.
finalul de la A zecea muză de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu, drept orice răspuns, îi trag două perechi de palme, mă sui și... mână birjar! Se-nțelege că după infamia ce am comis, orice legătură între mine și amicul meu a trebuit să se rupă... Ah! cât de rău îmi pare! am pierdut un atât de bun amic!...
finalul de la Infamie de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Acest episod pe care-l uitasem mi l-a reamintit amicul meu Stan Popescu după primul scrutin al alegerii de la Ploești, văzându-mă că am prea multe iluziuni despre rezultatul balotajului.
finalul de la Istoria se repetă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Liza Peruzeanu: N-auzi! (Îl înghioldește) Garçon... n-auzi?
Victor (Împins de Liza pleacă spre fund machinal): Voila, voila, on y vole! (Joc de scenă între Fifina cu Furtunescu și Iulia cu Peruzeanu.)
replicile de final din piesa de teatru O soacră, Actul I, Scena 15, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
