Finaluri
Aceasta era noua ordine de lucruri sprijinită pe cuceriri, pe usurpări. Pentru că se aplică un sistem pe care-l întâlnim și astăzi: pe lângă cucerirea prin războiu, anexarea prin simple amenințări, fără să se fi tras un singur foc de pușcă.
finalul de la Desvoltarea imperialismului contemporan de Nicolae Iorga (1940)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploscaru: Asta înseamnă, onorate domnule judecător, că și providența divină acordă concursul ei justiției. Cel puțin atunci când e vorba de închiderea dosarului!
replica de final din romanul Amândoi de Liviu Rebreanu (1940)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum, pe continent, când se va crea sintesa în care să intre disciplina francesă, adânca analisă germană și sentimentalismul slav, când vor colabora cele trei mari rase europene: latină, germană și slavă, Europa va avea o astfel de literatură cum n'a existat în lume, de la marile literaturi ale Greciei și ale Romei.
finalul de la America și românii din America de Nicolae Iorga (1930)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit.
finalul de la O făclie de Paște de Ion Luca Caragiale (1899)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor, credință eternă să poată-n voi domni!
finalul de la libretul Bărbierul din Sevilla de Cesare Sterbini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și noi înaintând, corăbii împotriva curentului, născându-ne mereu, fără contenire, în trecut.
finalul de la Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la cel din urmă muncitor, plecat din atelier ca să vadă "zburând" un aeroplan românesc, până la fruntașii vieții noastre intelectuale și politice... au simtit aceeași simpatie caldă și pentru acel care zbura și pentru invenția minunată, care mâine va fi în mâinile tuturor. Fie ca așteptările celor care m-au întovărăsit cu încurajarea și prietenia lor să nu fie înșelate. M-aș socoti răsplătit cu prisosință pentru cei paisprezece ani de muncă, de teamă și de speranțe chinuitoare, dacă aș ști, că am făcut ceva, cât de puțin, pentru progresul știintei și pentru fericirea oamenilor.
finalul de la Aviațiunea la noi de Aurel Vlaicu (1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!